Am avut COVID

Da, am avut COVID. Probabil cea mai ușoară formă posibilă. Am avut doar câteva simptome ușoare pe care le-am notat zilnic și pe care le găsești mai jos. Am avut doar câteva simptome, dar am primit extraordinar de multe mesaje și telefoane zilnic de la cei dragi interesați de cum mă simt. Am avut zile în care până după prânz am stat la povești, lucru pe care nu l-am mai făcut de ani întregi. Vă mulțumesc tuturor pe calea asta!

Da, am avut COVID. Eram conștientă că voi avea la un moment dat și am avut mereu încredere că întregul meu corp va face față excelent, dar recunosc că pusă în fața faptului m-a cuprins o teamă mai mult sau mai puțin justificată.

Eram declarată pozitivă de 3 zile și aveam doar nasul înfundat. Eram decisă să nu îmi planific nicio clasă online în săptâmâna ce avea să urmeze, convinsă că voi avea zile în care nu voi fi în stare să țin clasele. Într-o discuție cu Mihaela, cea mai potrivită persoană cu care pot vorbi si liniști, mi-a sugerat să îmi planific toate clasele și indiferent de modul în care le voi ține cu siguranță mă voi simți mult mai bine după fiecare clasă.

So, I did it. Mi-am planificat toate clasele online ca și cum nu aș avea nimic. Luni, 9 noiembrie, înainte de prima clasă, am avut emoții. Am simțit că respir greu, că am o apăsare pe piept și că mă dor gleznele și încheieturile. Nu am anulat ora. Mi-am strâns toată energia și am început. Am avut una din cele mai reușite clase de Zumba din toți cei 9 ani de când fac asta. Toată energia fetelor, toate zâmbetele și gândurile bune, toate au ajutat enorm.

Are sens să mai zic că brusc nu am simțit nicio durere? Știu că în momentele alea am fost extraordinar de recunoscătoare pentru faptul că pot face ceea ce îmi place (fizic vorbind), că nu m-a lăsat corpul și că sunt la fel de aptă fizic ca oricând.

Ziua de luni, 9 noiembrie (ziua 4) a fost singura cu simptome mai serioase, simptome care după clasa de Zumba (o să râdeți) au și dispărut în mare parte. Singurul simptom notabil în următoarele zile a fost diminuarea simțului mirosului.

Da, am avut Covid și motivul pentru care am scris aici gândurile mele e să subliniez importanța pe care o are sportul în modul în care corpurile noastre luptă împotriva acestui virus. Aici sunt doar gândurile și părerile mele bazate pe experiențele trăite de mine și pe documentarea mea în domeniu.

Sunt sigură că știți lucrurile astea, dar țin să vi le amintesc, în speranța de a vă determina să practicați mai mult sport, de a fi încrezători în voi, în corpurile voastre și să fiți optimiști că toată perioada asta va trece și o parcurgem doar pentru a deveni mai puternici.

Corpul unei persoane care practică sport constant este mult mai pregătit să treacă peste orice afecțiune. Fie că vorbim despre faptul că practicarea sportului crește cantitatea de oxigen din sânge, fie că vorbim de reducerea grăsimii din organism sau toate celelalte beneficii pe care le aduce, e clar că sportul ar trebui să facă parte din viețile noastre și sper că toată lumea e convinsă deja de asta.

Las aici o mică parte din articolul lui Bogdan Hagiu, medic și conferențiar la Facultatea de Sport din Iași care evidențiază științific de ce practicarea sportului ajută la trecerea mult mai ușoară peste COVID-19: “Practicarea constantă de exerciții fizice îmbunătățește funcționalitatea mitocondriilor, organite care produc energie în corp. Simpla inactivitate înseamnă că mitocondriile au o funcționalitate scăzută de a se opune cascadei inflamatorii ce caracterizează formele grave de COVID-19.” (întregul articol aici)

Mai apoi, orice exercițiu fizic  creează endorfine care ne reduc durerile și stresul, ne creează o stare de bine, ne învăluie corpul și mintea într-o stare de euforie, stare de care avem nevoie pentru a trece psihic peste perioada asta în care avem toți tot felul de frici de necunoscut, suntem stresați și panicați.

Ce am învățat eu în cele aproape 3 săptămâni de stat în casă?

• Am învățat că nu ar trebui să fiu așa control freak. În primele zile am fost stresată de faptul că nu știu ce se întâmplă la studio, că nu știam dacă fetele vor face față și dacă îmi vor putea suplini lipsa. S-au descurcat excelent.
• Că puterea unei comunități e nemăsurabilă. Gânduri bune, suport, energie. Acestea sunt doar câteva lucruri pe care le dau și le primesc înapoi înzecit de la fetele din comunitatea mea. Love you all!
• Că viețile noastre sunt simple, dar ni le complicăm inutil și că avem nevoie de o pauză uneori pentru a ne aminti asta.
• Să nu îmi fie frică să stau 3 săptămâni în izolare, doar eu cu mine. Am mai făcut asta, dar se pare că a trebuit să îmi amintesc. Au fost momente în care m-am putut gândi la mine și am ajuns în niște colțuri ale minții mele în care probabil nu aș fi ajuns în alt context. Au fost momente de acceptare pe sine și de echilibrare.

Cu ce planuri am ieșit astăzi din casă după aproape 3 săptămâni?

• – Să beau o cafea excelentă, să mănânc prajitura mea preferată, să îmi reiau toate activitățile la sală și să mă duc să donez plasmă. Știu că sunt persoane care trec mult mai greu peste boala asta decât mine și în semn de recunoștință pentru faptul că eu am trecut așa ușor voi merge să donez plasmă în speranța că voi salva câteva vieți. Nu am donat niciodată, nu suport ideea de a mi se lua sânge nici în cantități mici (necesare la analize 😊) ), dar mi-am făcut curaj și voi merge. Vă încurajez și pe voi să mergeți să o faceți!

Jurnal Covid

Sâmbătă, 30 octombrie – un prieten cu care mă văzusem cu o zi înainte mi-a zis că nu se simte bine. La momentul respectiv avea o cunoștință cu care se întâlnise și între timp devenise pozitivă.

Nu am avut deloc febră, am luat doar vitamine în perioada asta și am avut o poftă de mâncare senzațională.